Notă la nota de ieri, care a fost notă la nota de alaltăieri

Ăştia de la minister ori au înnebunit, ori îşi bat joc de profesori în stil mare. Adică mă trimiţi în zile libere fără voia mea şi fără să mă plăteşti, după care mă obligi să recuperez materia. Adică să vin la şcoală în weekend-uri şi să muncesc pe frunze de castan, probabil, pentru că bani nu voi vedea.

În altă ordine de idei, să văd acum ce va spune persoana de ieri, care mă apostrofa pe mine că vreau libere în timpul semestrului şi nu în vacanţă, punându-mi întrebarea ipocrită cum mă voi mai putea uita în ochii elevilor… Probabil va spune că este cea mai bună soluţie, că aşa se gândea şi ea şi va deplânge soarta profesorimii ajunsă cârpa de şters pe jos a politicului…

Ipocrizia îneacă România

Astăzi am fost întrebat  cum voi putea să mă mai uit în ochii elevilor dacă aleg să stau acasă patru zile în luna noiembrie, corespunzător celor 15,5 procente diminuate din salariu. Alternativa propusă era aceea de a lua toate cele 8 zile de concediu fără plată în luna decembrie, exact în perioada vacanţei de Crăciun. Întrebarea a venit de la o persoană care, cu doar trei zile în urmă, era de acord ca zilele acestea libere să fie de pe 25 nov. până pe 2 dec. şi de pe 15 dec. până pe 18 dec. Adică în timpul programului normal de activitate cu elevii, nu în vacanţă. Mai este această grijă pentru elev credibilă în aceste condiţii, sau ea nu este decât o frază numai bună de folosit pentru a da bine la public şi a-ţi atinge anumite scopuri?

Un lucru rămâne sigur însă pe ziua de astăzi, cel puţin. Ştiu că, deşi voi lucra întreaga lună noiembrie, salariul primit pentru aceasta va fi mai mic cu 15,5 %.

Laşul strigă laşul

Domnul Joană a reuşit să mai evite o confruntare directă cu Băsescu şi Antonescu. Ce contează că s-a făcut de râs încă o dată, că de acum, pe lângă Prostănacul, lumea îl va striga şi Laşul, el iese oricum la televizor şi declară că nimeni nu are curajul să îl înfrunte. Cred că în adâncul sufletului nici nu doreşte să ajungă în turul doi, îl paralizează gândul că trebuie să-i facă faţă lui Băsescu, de care acum se ascunde ca un şoricel, cu inima-i bătând puternic, adulmecând cu mustăţile aerul din jur. Iar dacă va fi de acord să participe la o astfel de confruntare în turul doi, lucrurile vor fi aranjate la secundă, cel mai probabil la TVR-ul condus de pesedistul Sassu, astfel încât să avem de-a face cu un monolog în care fiecare candidat îşi spune textele şi atât. Doamne fereşte să trebuiască să fie spontan, viu, să discute firesc.

Un calcul simplu

Dacă trebuie ca reducerea salarială să fie de 15,5 % pe luna noiembrie şi decembrie, înseamnă că, raportat la un număr de 21 de zile lucrătoare ale lunii, acestui procent îi corespunde în realitate un număr de 3,255 de zile de concediu fără plată. Atunci de ce se vorbeşte de 4 zile pe lună? Restul de 1,55 (o,775 + 0,775) de zile neplătite nu reprezintă un furt? 0,775 zile neplătite duc la o diminuare lunară ilegală a salariului nominal cu 3,6 %. Adunat pentru cele 2 luni, asta înseamnă un furt de 7,2% din salariu.

Prima clasă de elevi închisă la Buzău

Astăzi, la Colegiul Mihai Eminescu, elevii unei clase au fost trimişi acasă pentru 7 zile din cauza gripei noi diagnosticate la două fete. Cu acestea, numărul celor gripaţi la Buzău a crescut la 8. Mai avem 2 studenţi şi patru asistente de la secţia Infecţioase, mai mult ca sigur îmbolnăvite de cei doi studenţi internaţi.

Săptămâna trecută, în şcoli a fost distribuit un comunicat din partea Direcţiei pentru Sănătate Publică în care diriginţilor li se impunea să ia măsuri pentru ca elevii să aibă la ei câte un pachet cu şerveţele umede, iar fiecare clasă să dispună de un număr de minim 20 de măşti chirurgicale (restul ce fac, îşi pun fulare?!). Totul cu banii elevilor. Bineînţeles, comunicatul se încheia cu ameninţarea controalelor în şcoli.

S-a schimbat! Muncim acum fără bani.

• Marş la ore! Concediu forţat la locul de muncă

Adică vom merge totuşi la şcoală, intrăm la ore, predăm, evaluăm, dar salariul va fi diminuat cu 15,5 la sută atât în luna noiembrie, cât  şi în decembrie, pentru că zilele în care urmează a fi trimişi în concediu forţat sunt exact zilele de vacanţă a elevilor, perioadă în care oricum stăteau acasă şi profesorii. Ăsta da concediu forţat fără plată! Din câte ştiu, acest tip de concediu nu poate fi luat decât cu acordul salariatului. Nu o să semnez nici o hârtie în aceste condiţii. Aş fi fost de acord dacă zilele respective reprezentau o perioadă de activitate reală, până în vacanţa de Crăciun. În fine, tot degeaba, salariul oricum îmi va fi diminuat, dar cel puţin să o facă fără semnătura mea.

Nelămurire 1: la punctul b), se spune că programul de lucru poate fi redus, adică ora de curs nu va mai avea 50 de minute, ci mai puţin, deşi nu văd cine ar putea calcula această diminuare corespunzătoare a programului de lucru astfel încât lucrurile să fie cât se poate de corecte. Mai jos, nota precizează însă că măsurile luate nu trebuie să afecteze orarul şi durata orelor de curs. Ceea ce este o contradicţie.

Nelămurire 2: În decembrie voi primi salariul pe noiembrie diminuat cu 15,5 la sută. Dar în luna noiembrie nu am fost deloc în concediu fără plată, pentru că toate cele 8 zile sunt incluse în luna decembrie. E legal? Sau de abia în ianuarie va fi salariul diminuat cu echivalentul ambelor luni? 15, 5% + 15, 5%. O să ajung să cumpăr pâine pe caiet?

• Liste negre

Tot astăzi, inspectoratele şcolare judeţene au primit şi o notă telefonică prin care directorii trebuie să prezinte liste cu profesorii care, urmând hotărârea de protest luată la nivelul sindicatelor din învăţământ în această toamnă, nu au trecut notele elevilor în cataloage.

Liber fără bani

Gata, s-a stabilit! De pe 25 nov. până pe 2 dec. şi de pe 15 dec. până pe 18 dec., atunci când va începe vacanţa de Crăciun, voi sta acasă în concediu forţat. Evident, neplătit. Mă simt ca un miel sacrificat pe altarul crizei economice. Nu am ce să fac decât să întind frumos gâtul, sperând că un Dumnezeu al economiei şi al competenţei în guvernare totodată să strige cu glas puternic împotriva sacrificiului, oprind la timp această dovadă de credinţă. Cum dovezi prea solide în sprijinul existenţei unui astfel de Dumnezeu nu există, deja îmi fac planuri pentru zilele cu pricina şi mă întreb dacă nu cumva şi anul 2010 va veni cu astfel de cadouri.

Şantaj la adresa unui înalt oficial al statului. Mogulii există şi o duc foarte bine

Sorin Roşca Stănescu l-a şantajat pe şeful ANI,  Cătălin Macovei, pentru a obţine informaţii despre conturile lui Blaga, Berceanu şi Videanu care urmau a fi folosite, conform declaraţiilor lui SRS, împotriva lui Băsescu în campania electorală.  Întâlnirea a fost intermediată de Bogdan Chirieac. Deşi există înregistrările convorbirii, ieri şi astăzi, până la această oră, doar Curentul, care a publicat stenogramele, şi B1 tv, emisiunea Naşul, au abordat şi comentat acest lucru. În rest, Realitatea Tv sau Antenele au tăcut mâlc. Aseară, la Realitatea, invitat în studio cu privire la un alt subiect, Traian Ungureanu a reproşat ziariştilor realizatori că ascund această ştire. Aceştia au început să zâmbească stânjenit, mărturisind că ei nu au auzit nimic, ei nu ştiu nimic. TRU a părăsit în cele din urmă platoul tv. De fapt, ieri, la ora 16, Realitatea avea de gând să prezinte subiectul cu jurnalista Pora şi C. Macovei în studio, dar între timp a anulat emisiunea, conform declaraţiilor celor doi de la Naşul de aseară.

Ascultaţi înregistrarea convorbirii şi decideţi singuri ce atitudine să aveţi faţă de SRS şi Chirieac, Realitatea TV, Antene şi faţă de toţi ziariştii care tac şi ascund aceste mizerii. Stenograma o puteţi citi aici.

Islam, ortodoxie şi criză economică

O colegă, doamna M.,  într-o discuţie purtată astăzi, încerca să ofere o soluţie pentru ieşirea din criza economică. În mediul islamic, argumenta, băncile nu funcţionează pe baza dobânzilor, deşi realizarea profitului este admisă. Totul plecând de la principiile din Sharia, codul juridic specific lumii islamice, care nu admite dobânda, asociind-o cu cămătăria.  În locul dobânzii sunt admise forme alternative de compensare, cum ar fi oferirea de acţiuni. În schimb, în spaţiul occidental economic, lăcomia băncilor a determinat criza financiară, care a penetrat apoi şi în domeniul producţiei. Plecând de aici, doamna M. încerca să aducă acest avantaj oferit de fundamentarea economică pe principii spirituale în spaţiul românesc, întrebându-se dacă nu cumva ortodoxia poate oferi soluţia unui mediu economic mai sănătos, care să preîntâmpine apariţia unor crize profunde.

Eu aş avea câteva obiecţii.

1. Sistemul bancar îşi are originea în Occident, putând regăsi bazele acestuia începând de la Cavalerii Templieri. În Orient, băncile apar odată cu modernizarea acestor societăţi, sub imperiul conectării la cerinţele unei noi realităţi a relaţiilor comerciale cu restul lumii.

2. Adoptarea sistemului bancar de către Orient s-a făcut într-o societate puternic marcată de religios, de aici şi restricţiile cărora a trebuit să le facă faţă această schimbare. Ca tot ce venea din Vest, a trebuit să treacă prin filtrul religiosului, căpătând pecetea acestuia.

3. Este adevărat, afaceriştii occidentali care vor să intre în contact cu cei orientali încearcă să respecte aceste particularităţi. Dar acest lucru nu înseamnă că aderă la acestea. Eficienţa, rezultatul final este cel care contează, concretizat în încheierea contractului.

4. Mergând pe logica argumentării doamnei M. ar trebui să adoptăm Sharia şi în ceea ce priveşte pedeapsa infracţiunilor. Tăiatul braţului pentru furt, de exemplu, ar fi o idee.

5. Apoi, referirea la ortodoxie. Aici se impun câteva întrebări. Ce este ortodoxia? Care sunt valorile specifice acesteia şi în ce măsură pot fi ele relevante pentru economie? Prin ce diferă aceste valori de cele, să spunem, catolice? De ce nu referirea la catolicism? Pentru că suntem o ţară majoritar ortodoxă? Atunci, putem presupune că ortodoxia are o influenţă specifică asupre sistemului economic românesc? În ce fel? Este posibil un sistem etic areligios care să reglementeze relaţiile de afaceri? Este religia o condiţie sine qua non a eticii?

6. Poate funcţiona un sistem de reglementare şi control a economiei bazat pe principii religioase fără ca întreaga societate să fie plasată într-o paradigmă religioasă? Eu cred că nu, iar pericolul real este cu mult mai mare decât ameninţarea apariţiei unei noi crize economice, garanţiile oferite de o astfel de soluţie ţinând mai mult de wishful thinking.

7. Doamna M. se plângea că telogii noştri nu au început să studieze această problemă. Eu aş completa că, din fericire, nu le-a dat prin gând, pentru că altfel am avea de-a face fie cu sfaturi de o banalitate, inutilitate şi naivitate demne de întrebarea “Câţi îngeri pot sta pe o gămălie de ac?”, fie de soluţii în faţa cărora s-ar ruşina şi cel mai slab elev de-al meu la economie.

8. Nu cred că de spiritualitate are nevoie acum economia pentru a-şi reveni. Politici coerente, dezvoltare durabilă, aplicarea legii, viziune economică, responsabilitate sunt termenii în jurul cărora ar trebui să graviteze măsurile anti-criză.

Când umorul ne omoară

Cu ceva timp în urmă, recomandam pe acest blog cartea “Jurnalul Diavolului“. Astăzi, o cititoare, Roxana, îmi scrie un mesaj la acea postare prin care îşi exprimă groaza că picăturile de sânge de pe falsul, evident, contract de vânzare a sufletului de la începutul cărţii certifică faptul că Satan a pus mâna pe sufleţelul ei de muritoare pioasă. Încă mai sper că Roxana glumeşte…

Roxana:

“Am cumparat cartea. La inceputul cartii este un contract.Vreau neaparat sa aflu ,daca contractul este semnat si e pusa picatura de sange acolo( (spunand anumite cerinte), e posibil ca sufletul sa fie vandut cu adevarat ..Va rog din tot sufletul sa imi da’ti un raspuns daca chiar se poate pierde sufletul semnand contractul din cartea Jurnalul Diavolului de Nicolas D.Satan…..Rog seriozitate .Va Multumesc.”

Răspunsul meu:

“Dragă Roxana. Da, ai făcut greşeala de a cumpăra cartea şi, prin asta, de a-ţi vinde sufletul Satanei. Îmi pare rău pentru tine, dar prin asta te-ai alăturat, fără să vrei, celor care vor trebui să suporte chinurile veşnice ale Iadului. Cartea este de fapt o înşelătorie a lui Satan care, chipurile scriind o carte amuzantă despre intervenţia sa malefică în lume, îi prinde pe cititori în mrejele spurcate ale blestemului etern. Nu mai este nimic de făcut decât să te rogi până la sfârşitul vieţii ca bunul Dumnezeu să-ţi ierte imprudenţa şi să te primească la sânul lui. De asemenea, nu ar strica să te rogi şi la moaştele Preacuvioasei Parascheva de la Iaşi, cunoscută pentru puterile ei împotriva lui Satan. Doamne-ajută!”