Pe câmp

Unde sunt militanţii pentru drepturile omului?

De citit în The Times mărturia unui student iranian despre ce se întâmplă acum în ţara sa. Am selectat doar două paragrafe:

“Here the voiceless are gunned down with machineguns. Here the rulers have hired thugs to be present on every corner and beat people with brutality never seen before. The Supreme Leader threatens to kill people and the Government nods approvingly. Here people protest by chanting “Allahu akbar” and “Death to the Dictator” from the roof tops and the rulers try to drown out the people’s voice by shooting more bullets into the air. Here bullets and truncheons have the final say and savage beasts enforce the law.”

“The West must show a reaction to the human rights abuses that are taking place here; otherwise the people of Iran will lose all faith in the claims of the West that they truly respect human rights.

Ahmadinejad does not represent the people of Iran – if you need proof of this look at the millions who took to the streets last week. Tehran was joined by a sea of people from the East to the West of the country.”

Taxă de glonţ

În Iran, părinţii care vor să-şi ridice copiii împuşcaţi pe străzi sunt obligaţi de autorităţi să plătească 3.000 de dolari, reprezentând taxa de glonţ. Mai multe informaţii, aici.

Când e să meargă prost…

Cotidianul Şansa Buzoiană se pregăteşte de vacanţă, una determinată de criza care nu uită şi nu iartă. Din surse bine informate (ok, e vorba de trimisul nostru special de pe frontul de lângă Cimitirul Dumbrava, na!, v-am spus!), după ce la Focşani surioara ei Şansa Vrânceană şi-a dat obştescul sfârşit, se pare că ediţia de week-end va fi anulată. Publicitatea în paginile ziarului are apariţii fantomatice, iar vânzările nu depăşesc ca număr revistele şcolare în vacanţa de vară. Şi cum necazurile au prostul obicei de a veni în pereche, vinerea trecută s-a dat alarma generală din cauza unui miros puternic de gaze. Toată lumea a fost evacuată, luminile stinse, de ţigări nici nu mai era vorba. Până la urmă bănuiala că totul ar fi fost provocat de o scăpare fiziologică a lui Pufu, patronul în prag de faliment, a fost infirmată, un vecin mai jucăuş dăduse drumul la o butelie, enervat probabil de ţânţărimea care nu-i mai dădea pace. În plus, căţelul simpatic pripăşit prin curtea redacţiei a fost lovit de o maşină şi acum merge într-o parte, dezechilibrat şi puţin trist. Îi dorim însănătoşire grabnică, el chiar nu are nici o vină!

Jos textila!

Deputatul liberal buzoian  George Scutaru are o problemă. Probabil din cauza faptului că partidul său nu mai are acces la ciolan, iar timpul liber la dispoziţie îi răscoleşte neuronul, a cerut Ministerului Apărării să cerceteze în ce măsură magazinele care vând articole vestimentare cu însemnele Ro. Army o fac în mod legal sau nu. Totul, de la pseudo-scandalul cu EBA, care a fost văzută într-un bar cu o astfel de bluză. Îngrijorat foarte de imaginea armatei, Scutaru se leagă de etichetele de pe haine, când mai curând ar trebui să se uite la pensiile nesimţite din sistemul militar, vilele coloneilor, beţiile la care se dedau ofiţerii şi soldaţii prin unităţile militare, sumele de bani deturnate către firmele celor care au puterea de a-i dirija prin semnături cu epoleţi şi armele furate de la Ciorogârla şi încă negăsite. Acum, dacă eu ies pe stradă cu o şapcă pe care scrie U.S. Army ar trebui să-mi fie frică de sateliţii americani sau de prostia oamenilor?

Made in Iran

Era odată unul, Bush, care spunea ceva despre o Axă a Răului, iar unii ziceau că e cam prost şi nu ştie ce spune… Nu vă uitaţi dacă aţi apucat să mâncaţi ceva înainte…

Poezia De Sâmbătă

 

Poema chiuvetei

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.
… cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată…
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis.

/Mircea Cărtărescu

Un Bac… elegant!

Am fost astăzi la Colegiul Eminescu, unde s-a făcut extragerea profesorilor care vor participa la Bac, vicepreşedinţi de comisii, membri, corectori etc. Pentru mine a fost o adevărată distracţie. Amfiteatrul colegiului plin ochi, nici vorbă de boicot din partea profesorilor din cauza banilor puţini pe care îi vor primi anul acesta, cam la jumătate faţă de anul 2008. Inspectorul general adjunct, care a condus şedinţa, a început cu un discurs în care ne-a tras provizoriu de urechi pentru eventualele… derapaje care pot să apară, accentuând asupra faptului că vrea un Bac… elegant. Mă rog, nu a precizat şi casa de modă agreată, probabil ne lasă pe noi să intuim. Omul, pe vremea când era director adjunct la un mare colegiu buzoian, ţinea să spună profesorilor corectori la proba de Română, oral, că nu admite note mai mici de opt pentru elevii săi. Corect, nu am ce zice, dom’ inspector are prinţipii. În plus, a avut tot timpul o atitudine foarte urâtă la adresa celor din sală, de două doamne profesoare luându-se în mod direct pentru că făceau schimb de numere de telefon, în loc să-i asculte cuvintele de lemn. De abia aştept să văd ce trăsnăi de mare eleganţă au mai scris liceenii anul ăsta…

Recomandarea zilei. Editorialele The Times

Cred că sunt mai bine de 8 ani de când citesc în mod frecvent ediţia online a cotidianului londonez The Times. Îndeosebi editorialele, adevărate lecţii despre cum trebuie făcut jurnalismul şi cum trebuie să fie prezentate opiniile personale în paginile unui ziar şi nu numai. Argumentare de cristal, documentare serioasă, observaţii inteligente şi concluzii pertinente. În ediţia de astăzi, dacă aveţi puţin timp la dispoziţie şi curiozitatea necesară, un editorial despre recentele evenimente din Iran, declanşate de alegerile prezidenţiale.

Şi câinii pot face depresii, nu-i aşa?

Citesc în Cotidianul că americanii au clonat un ciobănesc german apreciat pentru faptul că a găsit ultimul supravieţuitor la WTC, pe 11 sept. 2001. Îmi aduc aminte că atunci, după mai multe zile în care nu mai găseau nici un om în viaţă sub dărâmături, câinii începuseră să sufere de depresie, iar poliţiştii se ascundeau sub moloz pentru a fi găsiţi. Asta în aplauzele celor din jur, care îi băteau pe grumazuri drept apreciere.