Să evoluăm împreună!

Realizarea sinelui este următorul salt în evoluţia speciei umane, cel puţin asta credeau doi tineri care opreau trecătorii toropiţi de căldură pe o străduţă din Sighişoara, cărora le ţineau mâinile deasupra capului, luând o postură de mari sacerdoţi în exerciţiul funcţiunii. Vedeţi, le spuneau ei, sinele dumneavoastră se află aici, pluteşte, bla, bla, bla… După care le împărţeau fluturaşi cu site-ul de unde puteau afla mai multe despre realizarea sinelui, centri şi canale energetice. Pe site eşti întrebat grav dacă eşti pregătit să evoluezi sau nu. Dacă alegi Nu, ţi se dă o banană, maimuţă proastă ce eşti! Dacă răspunzi Da, vei fi cuprins chipurile de brize răcoroase, căldură, înţepături, furnicături, greutate în degete. Adică ai primit realizarea sinelui. Energia Kundalini s-a trezit în tine! Amin!

Sighişoara. Praid.

Clara-Maria. Nepoata mea.

Religion is bullshit

By the way, există chiar Ziua Soarelui, pe 21 iunie.

Şantaj

Poliţiştii fac astăzi un miting în Bucureşti. E dreptul lor să protesteze. Doar că liderul de sindicat, la Realitatea TV, a început să ameninţe mizerabil că, dacă revendicările nu le vor fi îndeplinite, nu vor mai participa la organizarea alegerilor din toamnă şi, ceea ce mi se pare de-a dreptul şantaj, gradul de infracţionalitate va creşte din cauza permeabilităţii poliţiştilor la şpagă. Adică, dacă nu ne daţi câţi bani cerem, noi tot o să-i luăm, doar că sub formă de taxă de protecţie de la infractori. Şi nu ştiu de ce, dar parcă îi cred. Acum câţiva ani, am fost oprit de un poliţist de la Rutieră pentru că făcusem o depăşire pe trecerea de pietoni. Smeeni, Buzău. M-a băgat în sediul Poliţiei şi i-a luat o jumătate de oră să scrie procesul-verbal, aşteptând să-i dau bani pentru a scăpa de amendă. Aproape avea lacrimi în ochi! Cu mine nu a avut noroc, dar are balta peşte…

Ole, ole, ole, Iacob-Ridzi nu mai e…!

Am scăpat de hoaţa asta arogantă! Şi-a dat demisia, din câte am înţeles eu, pentru că mămica domniei sale este bolnăvioară de nervi din cauza acuzaţiilor nedrepte pe care răii de liberali, pesedişti şi, bineînţeles, ziarişti, le-au aruncat în ultimul timp spre chipu-i de înger supărat. Acum, sunt sigur că nu va păţi nimic în continuare, hoţia va rămâne nepedepsită de justiţie.

Titularizare cazon

Anul acesta, subiectele pentru concursul de titularizare în învăţământ vor fi concepute pe plan local, de către comisii pe discipline formate din inspectorul şcolar de specialitate, un profesor metodist şi unul cu gradul didactic I. În seara aceasta, la Colegiul Agricol Buzău, începând cu ora 21, toţi aceşti oameni, în număr de 120, vor fi cazaţi în internatul colegiului până mâine, la ora 11, de unde nu au voie să iasă în acest interval.  Chipurile nu au voie cu telefoane mobile şi nu se vor putea conecta la Internet. Dar, pentru că trebuia să existe şi un dar, aici vor avea acces neîngrădit reprezentanţii sindicatelor din învăţământ, cărora toate aceste măsuri de siguranţă, prezente cel puţin pe hârtie, nu li se aplică. Mai jos, foto din internat, de pe site-ul colegiului, cu duşuri la comun. Asta pentru transparenţă, totul la vedere!

P.S.: Profesorii nu vor primi mâncare în tot acest timp. Post şi rugăciune, să iasă subiecte bune!

Gornet. Satul fantomă

În judeţul Buzău, Subcarpaţii de Curbură, între Colţi şi Bozioru, este o poiană nu mai mare de 5 hectare unde a fost odată un sat. Gornet, cu nu mai mult de zece case, bisericuţă de lemn şi cimitir, din care nu au mai rămas acum decât temeliile din piatră de râu şi câteva bârne din lemn. Oamenii au început să se mute după război, astfel că pe la mijlocul anilor 60 aici nu mai trăia decât ţaţa Maria, singură, femeie curajoasă care ieşea în miezul nopţii afară din casă şi trăgea cu puşca după mistreţii şi urşii care dădeau târcoale gospodăriei.  Înconjurat de dealuri, ca într-o cetate, aici se retrăgeau sătenii din satele din jur în timpul celui de-al doilea război mondial, când nemţii şi ruşii se jucau de-a hoţii şi vardiştii prin preajmă, în zonă chiar existând o cruce ridicată pentru nişte ofiţeri ruşi ucişi, spun bătrânii, chiar de ai lor. În jos de poiană, pe o râpă săpată de un pârâu, se poate găsi chihlimbar, asta dacă ai răbdarea de a căuta îndeajuns de mult.

Recalificare

Dat fiind că este vacanţa de vară, că am timp liber, că madam Andronescu nu ştie ce scamatorii să facă pentru a mă plăti cu din ce în ce mai puţini bani, că mizeriile din învăţământ mă fac să trec de la râsete copioase la disperări existenţiale, m-am apucat să învăţ o nouă meserie. Zilele astea sunt ucenic faianţar. Dacă până acum am făcut doar muncă de muncitor necalificat, gen cărat materiale, dat la mână şi băut cafele la umbra unui vişin imens, astăzi am fost iniţiat în plasatul plăcilor de faianţă pe perete. Artă, nu glumă! Măsori de o mie de ori, pregăteşti materialul adeziv, mai măsori de câteva ori, pui cumpăna (o stinghie de lemn sau aluminiu cu mici casete de sticlă încastrate, pline de apă în care se plimbă o bulă de aer, care musai trebuie să se încadreze între două indicaţii trasate subţire cu negru) în fel şi chip, apoi mai măsori o dată şi pui placa de ceramică. După care iei un ciocan de cauciuc şi o baţi uşor până când… dar nu vă spun mai mult, că îmi furaţi clienţii şi asta nu face bine la bugetul personal! Plus că doar dacă v-aş povesti cum se pregăteşte suprafaţa de lucru mi-ar lua o groază de timp, pe care nu-l am pentru că sunt obosit şi vreau să mă culc. Obositoare meseria asta, dar am auzit că este bănoasă!

Călare pe profesori. Sau cum să facem rost de bani pentru a avea Ridzi-Pitzi ce cheltui

Citesc pe forumul de pe edu.ro că la Timişoara li se cere profesorilor să demonstreze, cu factura pentru cărţile luate anul trecut prin programul “100 de euro”, că toate materialele cumpărate sunt într-adevăr necesare activităţii didactice şi nu au fost doar pentru “sufleţelul” care tânjeşte continuu după cărţi. Măsura este impusă de Curtea de Conturi, care a trimis o adresă directorilor de şcoli. Dacă se consideră că profesorul şi-a cam făcut de cap, trebuie să dea banii înapoi. Mă întreb cine are competenţa necesară la Curtea de Conturi  pentru a evalua oportunitatea titlurilor cumpărate, de unde ştiu ei dacă “Sein und Zeit” este sau nu material didactic. Aş fi vrut să fi cumpărat “Capra cu trei iezi”, să-mi ceară acum banii înapoi şi să îi pun să-mi demonstreze, în scris, într-un proces în contencios administrativ, cum povestea asta nu îmi foloseşte mie la clasă.