Cred că o campanie de prevenire a cancerului la sân putea fi făcută şi fără consultanţa dată de Clubul Misoginilor de Pretutindeni, cu sediul central în România. Scopul, foarte lăudabil, nu scuză mijloacele folosite.
Astăzi, în şedinţa Comisiei Paritare de la Inspectoratul Şcolar Buzău, sindicatele au obţinut ca pe 5 octombrie, de Ziua Mondială a Educaţiei, să fie zi liberă. O decizie în urma căreia câştigă toată lumea. Profesorii, care pe 5 aveau programată grevă la nivel naţional, stau acasă fără a mai fi nevoiţi să recupereze orele într-o zi de sâmbătă sau nu mai pierd banii la salariu corespunzători orelor neefectuate. ISJ Buzău se poate lăuda la minister că, printr-o acţiune dibace, nu mai are grevă în teritoriu. Cel puţin nu luni, pe 5. Sindicatele, nu-i aşa, au cu ce se lăuda, au obţinut ceva, până la urmă. Elevii se mai odihnesc şi ei, după două săptămâni istovitoare de şcoală. Ion Dobre, sindicalistul-şef judeţean de la SÎP, afiliat FSLI, ieşise astăzi din şedinţa de la inspectorat cu un zâmbet mare pe figură, anunţând presa că a obţinut ceva, dar că nu poate să spună până pe 4 octombrie. Câteva ore mai târziu, Mariana Davidescu, inspector şcolar general adjunct, nu a mai putut să se abţină şi a dat în direct, la o televiziune locală, vestea cea mare asupra căreia, din motive necunoscute, conveniseră cu toţii să păstreze tăcerea.
Impresia pe care mi-a lăsat-o întreaga poveste este de genul “Ţara arde, baba se piaptănă”. Ghiduşiile dintre inspectorat şi sindicate se ţin lanţ de la instaurarea în funcţii a celor din PD-L şi PSD, acţiunile sindicale reducându-se la discuţiile amicale din jurul cafelei săptămânale băute prin birourile ISJ.
Unde îl scoţi pe ăla micul, atunci când la nici cinci minute de ieşirea din bloc se află intrarea în cel mai mare parc al oraşului, cu locuri special amenajate pentru copii? Evident, în parcarea din spatele blocului, să dea cu mingea în cele 30 de maşini parcate, să le zgârie vopseaua şi să stea şoferii tot timpul cu ochii holbaţi să nu dea peste vreun prichindel care aleargă după bunicul inconştient şi leneş, care scuipă seminţe şi strigă “Aşa, tătăiuţule, aşa…!” Copii de 1-2 ani care, atunci când vor mai creşte, vor continua să se joace în acelaşi loc prăfuit, vor desena şotronul printre maşini, vor alerga şi vor bate mingea până când unul dintre ei va fi în final accidentat. Iar a doua zi o vor lua de la capăt, pentru că nimeni nu i-a învăţat că parcările sunt pentru maşini, iar parcul este pentru joacă.
În Buzău, dat fiind numărul mare de câini comunitari, primarul Constantin Boşcodeală a luat hotărârea de a rezerva o serie de trotuare doar pentru aceştia. Astfel, în fiecare cartier, paşnicii locuitori patrupezi au ocazia de a-şi plimba cozile în linişte de dimineaţa până seara, cu efecte benefice asupra psihicului imediat observabile, numărul încăierărilor scăzând cu 40 la sută. Tot pentru aceştia, primarul a inaugurat 20 de toalete publice fără plată, unde accesul se face pe bază de lătrat, de două ori scurt, de două ori lung, asta pentru a nu da posibilitatea celor care umblă în două picioare şi se numesc oameni să le folosească fraudulos. Pentru viitor, programul electoral al domnului Boşcodeală cuprinde automate cu hrană plasate la fiecare intersecţie şi puncte de periere, pe modelul foştilor lustruitori de pantofi, deservite de membrii asociaţiilor de protecţia animalelor, puricilor şi a mizeriei stradale.
Bizbazar. O emisiune foarte bine făcută despre viaţa economică a ţării, prezentată atractiv şi clar de către Moise Guran pe Antena 3, în fiecare zi la ora 19,10. Găsiţi ediţii înregistrate aici.
În toate imaginile pe care le-am văzut la tv cu echipajele de mascaţi ale poliţiei aflate în misiune ceva mi se părea ciudat, nelalocul lui. Astăzi mi-am dat seama ce mă deranja. Aflaţi la uşa suspectului, aceştia lovesc puternic în ea cu un berbec de fier pentru a intra în apartament. Şi ţipă ca nebunii, de parcă ar fi hoarda lui Ginghis Han plecată la război. Dar întâi lovesc şi de abia după aceea strigă Poliţia! Deschide! Nu este mai civilizat să suni mai întâi? Să aştepţi să ţi se deschidă? Doar nu au de-a face cu un pericol iminent, vreun terorist aflat cu degetul pe butonul nuclear, ci oameni aflaţi încă în pat, pentru că poliţia are obiceiul de a fi foarte matinală. Nu cred că după aceste acţiuni proprietarii sunt despăgubiţi pentru daunele provocate. Dar ce mai contează, poliţiştii viteji şi-au făcut datoria, ţara poate sta liniştită, are cine să o apere, uite ce frumos se vede la tv cum îşi fac ei treaba şi prind infractorul de chiloţi…
Sunt diriginte la o clasă de a X-a. La început de an şcolar, acum trei săptămâni, ni s-a spus că ora de dirigenţie nu va mai apărea în orar, ca urmare a reducerii numărului total de ore pe săptămână pentru elevi de la 32-33 la 30. Într-adevăr, luni, când am primit orarul, ora de dirigenţie dispăruse. În plus, anul acesta nu am nici o oră la clasa mea, aşa că tot ce ţine de administrarea unei clase urma a fi făcut prin pauze sau în afara programului. Dacă îi mai prindeam, pentru că 90 la sută fac naveta la ţară. Astăzi a avut loc o şedinţă cu diriginţii, unde am fost anunţaţi că ora de dirigenţie, deşi nu este inclusă în Planul cadru, va face parte din orarul clasei. Ataşată unde se putea, fără a mai reface total orarul general al şcolii. În cazul clasei mele, la ora 18.30, după ce elevii îşi termină programul şi, fatalitate, majoritatea trebuie să se îndrepte spre autogările oraşului pentru a pleca acasă. Aflu acum, de pe site-ul lui Liviu Pop, secretar general FSLI, că nu vom mai primi sporul pentru dirigenţie. Sper măcar, drept compensaţie, să nu o mai aud pe consiliera educativă din şcoală vorbind despre planificări la dirigenţie, activităţi extraşcolare, concursuri, baluri şi alte sindrofii inutile. Doar dacă nu îmi va plăti ea cei 150 de lei pe care îi voi pierde la salariu.
Doamnelor şi domnilor, sunt hărţuit! De câteva zile, cutia poştală îmi este umplută de apelurile disperate ale unui om, Crin Antonescu pe numele său, de a-l vota preşedinte. Cică este deja preşedinte, dar unul mai mic, al Partidului Naţional Liberal şi ar dori o funcţie mai mare, că a auzit el că asta se plăteşte mai bine, de fapt cu cel mai mare salariu. Buuun, deschid scrisorica, aceeaşi de fiecare dată, dar eu tot mai sper că şi-a îmbunătăţit mesajul şi citesc. Să o luăm pe capitole, ca la şcoală.
Capitolul I
Băi, ăştia vă fură, voi nu vedeţi, vi s-a răpit speranţa şi flota, iar despre resursele subsolului nici nu vă mai zic! (De fapt, e unu la mine în partid, fost prim-ministru, care ar avea ceva de spus despre resurse, dar să trecem peste, e un subiect sensibil).
Capitolul II
Justiţia este la pământ (Ia ghiciţi domniile voastre cine este ministru! Parcă Predoiu îi spune şi e de la PNL). Pentru o găină furată faci puşcărie ani de zile, dar pentru milioanele de euro dispărute cine răspunde? (Totuşi, replici de genul ăsta sunt expirate de mult)
Capitolul III
Politicienii sunt de vină! Se perindă la putere, păstrându-şi reciproc avantajele, în timp ce ţara se duce de râpă. (Gura păcătosului adevăr grăieşte! Propun următoarele două premise, din care până şi Crin poate deduce concluzia. Toţi politicienii sunt corupţi. Eu, Crin, sunt politician. Prin urmare, …)
Capitolul IV
Voi reda România românilor! (Fain, de mare angajament!) Eu nu am legătură nici cu flota, nici cu mătuşa Tamara, nici cu “Eterna şi fascinanta Românie”. (Şi eu cum să te votez dacă nu ai legătură cu nimic?! Păi ce încredere să mai am, cine şi ce te recomandă?!)
Capitolul V
Un preşedinte al tuturor românilor, cinstit, responsabil, vertical şi echilibrat. (Aha, asta era! Frumos program, sărac şi cinstit carevasăzică… Atât de rău a ajuns naţia asta încât are politicieni pentru care cinstea şi responsabilitatea (vertical şi echilibrat îmi par mai degrabă idealuri ale senectuţii) sunt lucruri rare, demne de scos în faţă ca decoraţiile pe pieptul generalilor şi nu stări stări de fapt normale, de la sine înţelese.)
Revista Şcoala Buzoiană, editată de Casa Corpului Didactic (CCD Buzău-furnizor de formare continuă, cum frumos şi fals scrie pe copertă), ultimul număr. La pagina 8, o doamnă educatoare publică un articol prin care doreşte să pună în valoare rolul educatorilor în formarea religioasă a micuţilor. Doamna Dumitra Nedelcu, plătită de statul laic să aibă grijă de copiii oamenilor, se crede un mare profet, trimisă pe pământ cu o misiune importantă. Cum nu cred să ajungeţi să puneţi mâna pe revistă, ofer spre lectură onoratului public câteva paragrafe.
“Educatorii trebuie să le dezvolte copiilor anumite facultăţi şi dimensiuni care să le permită să ajungă oameni corecţi, echilibraţi, orientaţi cu faţa spre Dumnezeu şi spre lucrurile Lui.”
“Ce află copilul pentru prima dată la grădiniţă? Mai întâi de toate, îl află pe Iisus.”
“Temelia vieţii spirituale se pune prin taina Sfântului Botez. Pentru înţelegerea acestei Taine, copiii pot audia povestea Prinţul broscoi, care arată faptul că la Botez copilul este curat şi frumos ca şi cămăşuţa albă pe care o îmbracă, dar păcatele şi răutatea îl transformă în fiinţă uricioasă, ca pe broscoiul din poveste.”
“Neglijarea aspectelor spirituale, care ajută la dezvoltarea sănătoasă a copilului, este un factor care determină dacă el va fi ca adult credincios şi fidel valorilor creştine sau va fi indiferent, căutând facilul şi plăcutul.”
“Copilului i se poate citi din Sfânta Evanghelie, dar foarte important este ca el să aibă o direcţie conducătoare, o linie lăuntrică. Copilul trebuie să vrea să fie al lui Dumnezeu, voinţa lui trebuie întărită spre Dumnezeu.”
“Necesitatea vieţii duhovniceşti a copilului se întemeiază pe urmările păcatului strămoşesc în firea umană, fire care este moştenită de copil când intră în lume.”
Aberaţiile prezentate mai sus mă umplu de groază şi mă împiedică de la orice comentariu.
