Dragă Traian, dacă ai ocazia îmi explici şi mie de ce a trebuit să-i ridici în grad pe Onţanu şi Oprea? Pentru că eu unul nu pricep care-i rostul, ce au făcut specimenele astea două de merită aşa ceva? Dacă ai ocazia mă ridici şi pe mine în grad? Ce grad vrei tu, nu contează. Poate să fie şi Celsius, că şi aşa vine iarna. Să fi avut oare Joană dreptate?
Băsescu l-a propus pe Mircea Geoană pentru postul de premier. Ca să nu se facă de râs în turul doi, mai bine acceptă, până la urmă fac asta ca să îl salvez, a spus preşedintele. Bineînţeles, în glumă. Joană, supărat foc, i-a aruncat imediat că ori îi este frică, ori a început să ia droguri uşoare. Dacă te iei după vorbe, Joană glumeşte şi el. Dacă te uiţi ce figură are, nu mai mai ştii ce să crezi, omul pare foarte serios. Aşa că în final Prostănacul nu reuşeşte să fie nici serios, nici spiritual, atârnând într-un spaţiu indecis, între încercările chinuite de a fi popular şi efortul de a arăta că e sobru, de!, figură de preşedinte serios, părând însă a avea nevoie urgentă de un laxativ puternic. Tipul nu are deloc simţul ridicolului!
Lucian Croitoru l-a propus pentru şefia Ministerului Educaţiei pe Daniel Funeriu. Îl puteţi citi pe blogul personal aici, un om care cu siguranţă ar face o figură frumoasă dacă ar avea timp. Din păcate, eu cred că Lucian Croitoru nu va fi acceptat de Parlament. Să sperăm că numele Funeriu va fi luat în considerare şi pentru guvernul de după alegeri.
Duminica aceasta, fiind cu ceva treburi prin Bucureşti, am picat în plin haos rutier. Primăria a considerat necesar să acorde autorizaţie evenimentului Bucharest City Marathon în plin centrul oraşului, blocând circulaţia de la Hanul lui Manuc până la Palatul Telefoanelor, pe toate străzile şi străduţele care unesc punctele astea două. O nebunie totală, poliţie peste tot, dar degeaba, pentru că maşinile formau cozi imense peste tot. Odată intrat într-o astfel de formaţie am pierdut o jumătate de oră pentru 200 de metri de drum. Oare Parcul Herăstrău nu era mai potrivit pentru toată sindrofia? Eu înţeleg, este o cauză nobilă, oamenii trebuie să facă mişcare şi evenimentele de acest fel merită promovate, dar pentru asta de ce trebuie să sufere alţii, de ce să ne batem joc, din prostie sau pur şi simplu pentru că Oprescu este în campanie, de ceilalţi cetăţeni, aflaţi la volan?
Băsescu anunţă astăzi la radiodifuziunea naţională că, dacă Parlamentul nu va acorda votul de învestire prim-miniştrilor propuşi de Cotroceni, atunci va dizolva pe 7 decembrie adunătura asta de mameluci, mişei, mafioţi şi lichele. Mă rog, nu le-a zis chiar aşa, i-a numit doar parlamentari. La Realitatea TV s-a declanşat Revoluţia. Nu, nu a bunului simţ şi a respectului, deşi de la un timp umblă tot timpul cu termenii ăştia în gură, ci o revoluţie prin care Băsescu este tăvălit prin cuvinte de cartier, arătat cu toate degetele de la mână, scuipat, pus la zid şi împuşcat. Imparţialitatea moderatorilor a devenit o atitudine ruşinoasă, de evitat, invitaţii, de la Năstase şi o seamă de trepăduşi pesedei până la Florin Iaru, o mare dezamăgire pentru mine, nu ştiu de ce nu a rămas la poezie, îmi aduce aminte de un altul, care făcea muzici faine, dar a eşuat pe la Antene, Chilian îl cheamă, spumegă de abia abţinându-se să nu scoată kalaşnikovul şi să tragă în aer pentru a se defula, ca militanţi desăvârşiţi ai interesului propriu de a-şi asigura liniştea necesară sfâşierii hoitului numit România. Să îl fi văzut pe Iaru cum argumenta el, sărăcuţul, cum sibianul, neamţul, ardeleanul, destoinicul de Johannis este numa’ bun pentru starea economiei naţionale, mai că îţi venea să pui mâna pe creion să iei notiţe de teorii economice anticriză… şi cum mai sforăia Năstase despre constituţionalitate, cum striga el împotriva dictatorului… Ce mai, simţeai cum ţi se ridică tensiunea ca bila aceea de la bâlci, în care dai cu barosul şi ajunge undeva, sus, de scoate un zgomot triumfător. Când şi când, moderatorul mai scotea câte o hârtie de sub masă, chipurile rezultatele unui sondaj INSOMAR făcut la comanda Realitatea TV în care, aţi ghicit bine, Joană, cum frumos îl numea un ardelean din satul lui Johannis mai ieri tot la Realitatea, spunând că e cel mai bun preşedinte, l-a luat pe Băsescu la puncte. Ce mai, Geoană este viitorul preşedinte, o spun şi sondajele, dom’le, aşa că mai bine o scriem de două ori pe ecran, sus şi jos, ca să vadă tot românul pe cine trebuie să pună ştampila.
Vreau casă la ţară! Dar să fie neapărat ca asta şi să o fac eu, cu mâna mea. Aşa cum am văzut aici, unde o doamnă arhitect ne arată cum se poate trăi ca în poveşti, într-o căsuţă de pământ, cu materiale în cea mai mare parte recuperate de prin împrejurimi, de la sticle aruncate la gunoi folosite pentru izolaţie termică la parbrizul unei maşini pus la fereastră. Lemn, piatră şi pământ, forme neconvenţionale, o cameră cu pereţi rotunzi în care fumul cald care iese din soba la care se şi găteşte te învăluie prin pereţi, încălzindu-ţi spatele într-o zi friguroasă de toamnă, în timp ce stai la fereastră cu o ceaşcă mare de cafea…
Văd la televizor cum se agită cetăţenii patriei deoarece guvernul a redus plafonul venitului pe membru de familie pentru acordarea subvenţiilor pentru căldură. Plafonul a fost coborât astfel la 425 de lei, de la 615 de lei. Adică oamenii ăştia vor arde gazul, la propriu, la iarnă pe banii celor care muncesc. O măsură care, pe mine, chiar mă bucură. Iată că statul român, chiar dacă forţat de criză, mai reduce din pomenile cu care îi miluia pe mulţi săraci închipuiţi, puturoşi care stăteau cu mâna întinsă sau cetăţeni “oneşti” cu venituri “la negru” care îmi pun salariul la colţul ruşinii. De ce trebuie să plătesc pentru aceştia nu voi înţelege niciodată. Dacă nu-ţi permiţi să trăieşti la oraş vinde-ţi apartamentul şi întoarce-te la natură, la ţară, unde pensioara ta miiiicăăăă, miiicăăăăăă, de care faci atâta caz, îţi va fi mai mult decât suficientă. Vecinii unor prieteni, înregistraţi la ANAF cu venit zero, îşi ridică etaj din banii pe care îi câştigă soţul ca lucrător în construcţii şi trăiesc pe picior mare, dar se încălzesc toată iarna pe banii primăriei. Aceeaşi primărie care ţipă că nu are bani pentru a-mi instala pubele ecologice în cartier, de exemplu, să nu mai arunc gunoaiele la grămadă în cele şase tomberoane de tablă în care umblă, de dimineaţa până seara, cerşetori şi câini comunitari deopotrivă, transformând zona cu pricina într-o mahala din Bombay.
A început nebunia anuală din jurul sărbătoririi sfintei Parascheva de la Iaşi. O adevărată lovitură de marcheting pentru un oraş despre care în restul timpului nu auzi decât cu ocazia vreunui accident mai spectaculos. Un cadavru stafidit, chipurile al unei sfinte, atrage astfel o mare de oameni care, conform de acum unei adevărate tradiţii, se înghesuie şi leşină aşteptând la cozi imense pentru a se ruga, a săruta şi a atinge cu diferite obiecte, de la batiste şi şerveţele la şosete şi căciuli, vestitele moaşte. Pentru că, nu-i aşa, doar acum, de ziua ei, sfânta este mult mai ascultătoare la rugăminţile păcătoşilor, în timpul anului stând cuminte, singură şi cam tristă în cufăraşul ei din catedrală. Mie mi se pare cel puţin ciudată această venerare a trupului celor care, ducând poate o viaţă virtuoasă, mor şi sunt ridicaţi, iată, post-mortem, la gradul de sfinţi. Trupul este doar un vas, un vehicul pentru suflet, fiind chiar aspru pedepsit pentru dorinţele sale de marii pustnici ai deşertului. Să i te închini lui nu echivalează cu abdicarea de la această percepţie, care pune semnul egal între “soma” şi “sema”? Şi oare nu este mai eficient pentru mântuirea sufletului, deşi cei care vin aici o fac rugându-se mai mult pentru avere, sănătate, noroc în viaţă şi loc de muncă bine plătit, să trăieşti frumos, curat, cu demnitate, decât să pupi osul şi pielea tăbăcită de sute de ani ale vreunui semen de-al tău? Despre care, până la urmă, prea multe nu ştii. Şi să nu mai căutăm rezolvarea problemelor personale în vreo minune săvârşită de sfânta, probabil ocupată până peste cap zilele acestea, ci să ne luăm cu responsabilitate, curaj şi seninătate viaţa în mâini şi să facem ceva pentru a avea un destin mai bun.
Dacă tot a devenit Moldova epicentrul practicilor voodoo, aş propune dezgroparea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, mare fustangiu, dar atent cu Biserica şi afişarea sa pentru închinăciune în vitrina de la Putna, cu tariful scris mare, la intrare, pentru a fi văzut şi de baba cu călcâiele crăpate şi murdare a lui Ţuţea.
Prinţul Radu Duda, după ce s-a hotărât să renunţe la funcţia de preşedinte al ţării, probabil la insistenţele socrului, s-a retras printre gheţurile veşnice din Groenlanda, să-şi lingă rănile alături de urşi, foci, bibilici de zăpadă şi ce-o mai trăi pe acolo. Şi uite aşa a nimerit omul în mijlocul unor “sesiuni plenare”, cum frumos le numeşte, despre protejarea naturii, formarea Lunii, arhitectura celulei şi culturile de purici de pe spatele, aţi ghicit, urşilor polari. De la întâlniri nu au lipsit specialiştii ruşi, care au propus, cum altfel, pregătirea lumii astfel încât oamenii să fie fericiţi. Pentru mai multe amănunte picante, fotografii indecente şi bărbi de popi intraţi aici.
Dacă Barack Obama, proaspătul laureat Nobel pentru Pace, ar fi fost alb, ar fi mai primit acest premiu?
Eu cred că nu. Ce a făcut preşedintele american de la învestitura în funcţie, din 20 ianuarie anul acesta, pentru a merita un premiu atât de prestigios? Altceva decât să fie primul preşedinte american de culoare? Asta în timp ce închisorile lumii sunt pline de deţinuţi politici, în timp ce oameni mor pentru că au avut curajul de a spune că da, împăratul este gol.
