Adulatorii de cadavre

A început nebunia anuală din jurul sărbătoririi sfintei Parascheva de la Iaşi. O adevărată lovitură de marcheting pentru un oraş despre care în restul timpului nu auzi decât cu ocazia vreunui accident mai spectaculos. Un cadavru stafidit, chipurile al unei sfinte, atrage astfel o mare de oameni care, conform de acum unei adevărate tradiţii, se înghesuie şi leşină aşteptând la cozi imense pentru a se ruga, a săruta şi a atinge cu diferite obiecte, de la batiste şi şerveţele la şosete şi căciuli, vestitele moaşte. Pentru că, nu-i aşa, doar acum, de ziua ei, sfânta este mult mai ascultătoare la rugăminţile păcătoşilor, în timpul anului stând cuminte, singură şi cam tristă în cufăraşul ei din catedrală. Mie mi se pare cel puţin ciudată această venerare a trupului celor care, ducând poate o viaţă virtuoasă, mor şi sunt ridicaţi, iată, post-mortem, la gradul de sfinţi. Trupul este doar un vas, un vehicul pentru suflet, fiind chiar aspru pedepsit pentru dorinţele sale de marii pustnici ai deşertului. Să i te închini lui nu echivalează cu abdicarea de la această percepţie, care pune semnul egal între “soma” şi “sema”? Şi oare nu este mai eficient pentru mântuirea sufletului, deşi cei care vin aici o fac rugându-se mai mult pentru avere, sănătate, noroc în viaţă şi loc de muncă bine plătit, să trăieşti frumos, curat, cu demnitate, decât să pupi osul şi pielea tăbăcită de sute de ani ale vreunui semen de-al tău? Despre care, până la urmă, prea multe nu ştii. Şi să nu mai căutăm rezolvarea problemelor personale în vreo minune săvârşită de sfânta, probabil ocupată până peste cap zilele acestea, ci să ne luăm cu responsabilitate, curaj şi seninătate viaţa în mâini şi să facem ceva pentru a avea un destin mai bun.

Dacă tot a devenit Moldova epicentrul practicilor voodoo, aş propune dezgroparea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, mare fustangiu, dar atent cu Biserica şi afişarea sa pentru închinăciune în vitrina de la Putna, cu tariful scris mare, la intrare, pentru a fi văzut şi de baba cu călcâiele crăpate şi murdare a lui Ţuţea.