Lungi urechi, picioare lungi, tragi cu puşca nu-l ajungi…
De aici.
Dacian Cioloş a fost acceptat în echipa de comisari europeni pentru agricultură. La sediul de campanie al PD-L, Traian Băsescu îi primeşte pe fermieri, unde se vorbeşte cu bucurie de această performanţă a României. La Realitatea TV, pentru 1 minut, se transmite în direct întâlnirea. Apoi intră Răzvan Dumitrescu şi spune: “Bun, candidatul Traian Băsescu discută cu nişte fermieri”. Şi adaugă imediat, trecând la obsesia zilei, “Traian Băsescu a lovit un copil cu pumnul…” Dacă asta înseamnă jurnalism onest şi prezentarea unor subiecte de interes public, atunci ceva este profund în neregulă cu mine. Mă înclin şi mă retrag…
Uitaţi-vă cu atenţie la cele două filmuleţe postate pe blogul de aici. În primul Băsescu dă cu mâna stângă, în al doilea cu mâna dreaptă. Indiferent dacă imaginile sunt sau nu în oglindă, mâna ar trebui să fie aceeaşi. Şi nu e! Probabil Băse a fost nevoit să tragă o dublă, pentru că nu fusese Patriciu pe fază, şi a uitat ce mână a folosit iniţial…
PSD s-a izolat de lume, imediat ce a ocupat Palatul Victoria si Cotrocenii. Acum electoratul – intr-o maniera dramatica si decisa – i-a adus aminte ca exista. Ca are propriul sau orizont de asteptare, ca doreste sa fie tratat cu respect si decenta. Aroganta liderilor PSD, mai ales asa cum este infatisata in intruchiparea deplina a acestei atitudini la Adrian Nastase, a fost exact opusul a ce astepta electoratul. In plus, in ultimii 4 ani coruptia s-a generalizat si oamenii au inceput sa fie tot mai ostili acestui fenomen. Pe masura cronicizarii coruptiei, s-a amplificat si prefacatoria asa-zisei lupte cu balaurul, intretinuta de la varful PSD. Reprezentatiile de gala, cu tot felul de “campanii si organisme anticoruptie”, au sfarsit prin a nu mai convinge pe nimeni. Nu s-a dat de fapt nici o lupta cu coruptia. S-a dat una pentru intretinerea ei, pentru ca baronii locali si centrali sa-si intinda imperiile lor financiare. Bineinteles, totul in vazul lumii, cu cinism, cu indiferenta si cu calculul gresit ca PSD este etern la putere. Ideea celor aflati la guvernare a fost ca pana in 2007, anul admiterii in UE, jocurile sa fie facute, prada impartita. Sa nu mai conteze cine e la putere.
Textul îi aparţine lui Stelian Tănase şi a apărut în Revista 22, pe 23 iunie 2004, după alegerile locale. M-am gândit că nu ar strica să îl recitească, poate i-ar face bine acum, între cele două tururi…
Mă gândesc ce întrebări au avut la proba orală cele trei femei… şi cum stăteau ele în bancă, pline de emoţie, în timp ce profesorul examinator scotea teatral subiectele din plicul sigilat… Iar la proba practică au trecut prin o sută de metri bănci, aruncarea cu mopul şi săritura de pe loc în sus, până la tavanul plin de pânze de păianjeni… Primul concurent, probabil din cauza presiunii psihice prea mari, a renunţat la competiţie, spunând că mai uşor este să te faci profesor decât să ştergi de praf sălile de clasă…
Din seria de mare succes “Gripa nouă în licee” vă prezentăm un nou episod, în premieră mondială. Astăzi, la Liceul Marghiloman Buzău, a fost închisă o clasă din cauza diagnosticării a doi elevi cu nimicitoarea boală.
Propunerea mea este, în lumina ultimelor evenimente, ca toţi profesorii să fie infectaţi cu virusul buclucaş, trimişi acasă în concediu medical şi lăsată selecţia naturală să-şi urmeze calea. Aşa putem scăpa de 2 probleme: scandalul cu zilele de concediu forţat, prin care ministerul s-a făcut de ruşine, bâjbâind din comunicat în comunicat, precum şi problema măririlor salariale, subiect al mai multor procese intentate de sindicat conducerilor de şcoli. 10-12 % din profesori tot vor crăpa, astfel că fondul total de salarii se va împărţi la un număr mai mic de angajaţi!
Destinul oricărei invenţii este, până la urmă, să i se piardă inventatorul. Şi cu cât este mai importantă pentru umanitate, parcă cu atât mai mult originile sale i se pierd într-un trecut care tinde să iasă din istorie şi să intre în mitologie. Cine poate să spună, de exemplu, cine a inventat roata? Şi doar este nelipsită din viaţa noastră. Sau cine a scrijelit pentru prima dată pe un colţ de piatră sau plăcuţă de lut cifra zero, fără de care lumea de astăzi ar fi de neînchipuit? Zero, simbol mai degrabă decât număr, care capătă valoare doar în prezenţa unei alte cifre şi a cărui descoperire şi devenire sunt sinonime cu o bună parte din aventura cunoaşterii, de la babilonieni până la matematicile moderne. Confruntaţi cu această descoperire, anticii s-au plasat în plină dilemă, nu lipsită de migrene. Utilitatea sa venea în contradicţie cu însăşi textura intimă a credinţelor şi sistemelor filosofice care le conferea siguranţă, această materializare a nimicului ameninţând să arunce universul în starea de haos a Începutului. Lipsită de substanţă, zero adunat lui zero este tot zero, această cifră poate distruge însă întreaga construcţie a matematicii. Dar, ca în orice poveste despre om, până la urmă, poate la fel de bine să dea naştere unei lumi. Strecurându-se în mintea noastră cu greutate, zero ajunge să fie ridicat la rangul de vedetă, străjuind din ambele capete devenirea lucrurilor, alfa şi omega, demiurg al celor ce sunt şi arhitect al distrugerii acestora. Din Neolitic până la Teoria Stringurilor, cu un capitol bonus la final în care sunteţi învăţaţi să vă construiţi singuri o maşină a timpului, cartea lui Charles Seife vă poate fi, în acelaşi timp, profesor de filosofie, de istorie a culturii, matematică şi fizică. În cel mai clar limbaj posibil, pentru că, nu-i aşa, claritatea este politeţea filosofilor…
Colegiul Eminescu din Buzău a fost închis pentru o perioadă de 2 zile, joi şi vineri, un profesor şi o asistentă medicală fiind diagnosticaţi astăzi cu gripă nouă, iar câţiva elevi sunt suspecţi. Săptămâna trecută, două eleve au fost internate cu acelaşi diagnostic. Măsura se referă doar la următoarele două zile deoarece oricum luni şi marţi elevii stăteau acasă, fiind zile libere (luni, concediu forţat al profesorilor, marţi, zi naţională).