Islam, ortodoxie şi criză economică

O colegă, doamna M.,  într-o discuţie purtată astăzi, încerca să ofere o soluţie pentru ieşirea din criza economică. În mediul islamic, argumenta, băncile nu funcţionează pe baza dobânzilor, deşi realizarea profitului este admisă. Totul plecând de la principiile din Sharia, codul juridic specific lumii islamice, care nu admite dobânda, asociind-o cu cămătăria.  În locul dobânzii sunt admise forme alternative de compensare, cum ar fi oferirea de acţiuni. În schimb, în spaţiul occidental economic, lăcomia băncilor a determinat criza financiară, care a penetrat apoi şi în domeniul producţiei. Plecând de aici, doamna M. încerca să aducă acest avantaj oferit de fundamentarea economică pe principii spirituale în spaţiul românesc, întrebându-se dacă nu cumva ortodoxia poate oferi soluţia unui mediu economic mai sănătos, care să preîntâmpine apariţia unor crize profunde.

Eu aş avea câteva obiecţii.

1. Sistemul bancar îşi are originea în Occident, putând regăsi bazele acestuia începând de la Cavalerii Templieri. În Orient, băncile apar odată cu modernizarea acestor societăţi, sub imperiul conectării la cerinţele unei noi realităţi a relaţiilor comerciale cu restul lumii.

2. Adoptarea sistemului bancar de către Orient s-a făcut într-o societate puternic marcată de religios, de aici şi restricţiile cărora a trebuit să le facă faţă această schimbare. Ca tot ce venea din Vest, a trebuit să treacă prin filtrul religiosului, căpătând pecetea acestuia.

3. Este adevărat, afaceriştii occidentali care vor să intre în contact cu cei orientali încearcă să respecte aceste particularităţi. Dar acest lucru nu înseamnă că aderă la acestea. Eficienţa, rezultatul final este cel care contează, concretizat în încheierea contractului.

4. Mergând pe logica argumentării doamnei M. ar trebui să adoptăm Sharia şi în ceea ce priveşte pedeapsa infracţiunilor. Tăiatul braţului pentru furt, de exemplu, ar fi o idee.

5. Apoi, referirea la ortodoxie. Aici se impun câteva întrebări. Ce este ortodoxia? Care sunt valorile specifice acesteia şi în ce măsură pot fi ele relevante pentru economie? Prin ce diferă aceste valori de cele, să spunem, catolice? De ce nu referirea la catolicism? Pentru că suntem o ţară majoritar ortodoxă? Atunci, putem presupune că ortodoxia are o influenţă specifică asupre sistemului economic românesc? În ce fel? Este posibil un sistem etic areligios care să reglementeze relaţiile de afaceri? Este religia o condiţie sine qua non a eticii?

6. Poate funcţiona un sistem de reglementare şi control a economiei bazat pe principii religioase fără ca întreaga societate să fie plasată într-o paradigmă religioasă? Eu cred că nu, iar pericolul real este cu mult mai mare decât ameninţarea apariţiei unei noi crize economice, garanţiile oferite de o astfel de soluţie ţinând mai mult de wishful thinking.

7. Doamna M. se plângea că telogii noştri nu au început să studieze această problemă. Eu aş completa că, din fericire, nu le-a dat prin gând, pentru că altfel am avea de-a face fie cu sfaturi de o banalitate, inutilitate şi naivitate demne de întrebarea “Câţi îngeri pot sta pe o gămălie de ac?”, fie de soluţii în faţa cărora s-ar ruşina şi cel mai slab elev de-al meu la economie.

8. Nu cred că de spiritualitate are nevoie acum economia pentru a-şi reveni. Politici coerente, dezvoltare durabilă, aplicarea legii, viziune economică, responsabilitate sunt termenii în jurul cărora ar trebui să graviteze măsurile anti-criză.