Mai sunt aceştia oare medici?

by aristocle

Două liniuţe. Aşa a început totul. Testul de sarcină, deşi cumpărat de la farmacia de patru metri pătraţi din colţ, era sigur pe el în a ne arăta că da, acolo, în uter, un om se hotăra să primească verbul „a fi”. Pasul următor firesc de făcut a fost căutarea unui cabinet de ginecologie pentru confirmarea sarcinii şi preluarea acesteia în evidenţele medicale. La început de august, în Buzău, din cauza concediilor, cu greu am găsit un doctor disponibil. Pandelescu Iliuţă, doctorul cu pricina, face o ecografie şi dă verdictul: sarcină extrauterină. Te duci şi tu acasă, spune el soţiei, dar vezi să nu stai singură, pentru că în orice moment poţi să ai o hemoragie masivă şi să leşini de durere. Şi vii atunci să te operez. Dacă nu te doare, oricum vii peste 10 zile şi tot te operez. Şi gata. Ne-a luat banii pe consultaţie şi ne-a dat drumul pe uşă, într-un univers care începuse să se strângă negru în jurul nostru. Acest tip de sarcină, numită şi ectopică, apare atunci când ovulul fecundat nu mai coboară în uter, fixându-se pe canalul unei trompe uterine. Aici creşte în dimensiune până când, nemaiavând loc, rupe trompa uterină, cu consecinţe extrem de periculoase pentru femeie. Indicaţiile medicale în aceste situaţii sunt de supraveghere imediată şi operaţie de extirpare a trompei uterine.
A doua zi eram la Bucureşti, la clinica privată Medlife din Drumul Taberei, pentru o nouă ecografie. Aici, doctorul Răileanu Corina, în urma a aproape 40 de minute de măsurători cu aparate împrumutate parcă de pe nava galactică Enterprise, confirmă sarcina extrauterină, adăugând ca element agravant şi faptul că deja era ruptă. Faceţi ce ştiţi, ne-a spus şi aceasta, dar foarte repede, pericolul este mare, urgent la spital! Ceea ce era însă foarte curios era că soţia, din ambâţ, probabil, nu se manifesta deloc în concordanţă cu grozăvenia diagnosticului primit. Nu tu sângerări sau dureri atroce, nimic! După câteva telefoane, reuşim să obţinem o programare la Spitalul Elias, doctor Rotaru Octavian. Acesta îi face şi el o ecografie, se uită la soţie, se uită la mine, se uită la rezultatele de la Medlife şi ne spune că nu vede aşa catastrofă. Dacă ar fi fost extrauterină ar fi trebuit să scrijelească cu unghiile în tavan de durere. Internată pentru două zile, i s-a făcut o analiză a sângelui, beta-HCG, ale cărei rezultate indicau o sarcină normală. Mai mult decât atât, a doua zi, la ecograf şi-a făcut apariţia şi viitorul copil, sub forma unui punct nu mai mare decât un nasture. Eram sigur!, a început să exclame atunci fiecare dintre cei cinci medici strânşi în jurul ecranului, curioşi să vadă acest caz ciudat de sarcină ectopică existentă în diagnosticul a doi medici, dar infirmat atât de categoric de absenţa simptomelor specifice. Cel mai probabil, a spus medicul Rotaru, presupusa sarcină extrauterină nu fusese decât puţină materie fecală. Mai lipsea, glumea acesta, să-i găsească şi puls!
A muri cu zile a căpătat, iată, noi valenţe. O sarcină absolut normală scapă ochiului a doi medici, care în schimb confundă un răhăţel pierdut prin intestinul gros cu o sarcină extrauterină. Unui copil i s-ar fi refuzat viaţa de chiar cei care ar fi trebuit să i-o înlesnească.
Oare câţi oameni nu au norocul să întâlnească un medic bun în România?