by aristocle
Cazurile cu copii grav bolnavi care au nevoie de bani, mulţi bani pentru operaţii şi tratamente în străinătate. Parcă mai multe în preajma Crăciunului, sau doar o sensibilitate mai mare în a le recepta. Nu avem bani pentru bolile copiilor noştri, dar construim catedrale ale mântuirii neamului, în loc de spitale ale vindecării neamului. Desigur, sunt şi alte căi prin care banii se distribuie şi sunt cheltuiţi aiurea, dar parcă nimeni nu îi întrece pe preoţi în linguşeală, dispreţ faţă de oameni şi tenacitate în parazitarea cetăţii. Să-l roage pe şeful lor atotbun şi atotputernic să-i vindece pe copiii aceştia, iar dacă leucemia, malformaţiile cardiace şi alte nenorociri dispar din viaţa micuţilor, mă duc şi muncesc până la epuizare la catedrala cea mult dorită sau la bisericile noi de prin fiecare cartier. Aşa că mai încet cu lecţiile despre milostivenie şi vânturatul de rochii negre şi cădelniţe.
Excelent spus… felicitari!
Numa’ prostii vorbesti: avem nevoie de catedrala ca sa se roage preotii si catedralistii la dumnezeu sa ii vindece pe copiii bolnavi; cum crezi tu, ca ditamai dumnezeul asculta rugaciunile din orice loc naspa si neingrijit? o sa vezi tu la vindecari cacalau dupa ce termina catedrala. si daca nu o sa aiba loc, inseamna ca e prea mica, si tre’ inceputa una si mai mare, parol.