În cartierul în care locuiesc eu blocurile au fost construite fără ghenă, urmând principiul “Mult şi prost”. Gunoiul trebuie dus la astfel de puncte de colectare, unde 5-6 tomberoane jegoase stau şi îşi aşteaptă vizita săptămânală a oamenilor de la salubrizare. Şi, bineînţeles, vizitele zilnice ale câinilor vagabonzi şi ale oamenilor care caută materiale reciclabile, gen sticle de plastic şi mâncare.

De când a nins însă gunoiul nu a mai fost ridicat. Între timp drumurile au devenit aproximativ practicabile, cetăţenii nu au încetat să-şi plătească dările către societatea de profil, material de adunat ar cam fi, dar tot degeaba. O fi vreo grevă? O avea legătură cu marea conferinţă de la Copenhaga pe probleme de protejare a mediului? Misterul persistă, iar încălzirea anunţată a vremii va împuţi de tot situaţia…

Mi-a dat astăzi Boc 130 de lei. Cică să-mi iau cărţi cu ei, că îi pare rău că nu a putut să-mi dea 100 de euro, aşa cum spune legea şi că asta e, trebuie să mai strâng şi eu din dinţi. Ce-i drept, mă ajută şi gerul ăsta, dacă stau puţin afară mi se încleştează măselele îndeajuns pentru a-mi mulţumi prim-ministrul. Poate dacă aveam un salariu decent nu mai era nevoie de astfel de pomeni sporadice pe care ni le flutură cu dispreţ guvernanţii. Cu mâna întinsă totuşi către banii la care deja nu mai speram şi cu un tremor de emoţie în glas i-am spus lui Boc: “Ştiţi, şcoala mea a câştigat acum, în decembrie, un proces cu statul pentru acordarea unei măriri salariale de 33%, conform unei legi în vigoare pe care acelaşi stat nu voia să o aplice. Ce faceţi, ne daţi sau nu ne daţi?” (Deja în memorie mi se desfăşurau scene din copilărie când, în ajun de Crăciun, mergeam prin sat cu vărul Costin pentru a colinda în schimbul sacoşei pline cu nuci, mere, covrigi şi, culmea satisfacţiei, prune uscate cu care ne întorceam bucuroşi seara acasă). S-a uitat lung la mine, s-a ridicat puţin pe vârfuri, obicei mai vechi, şi mi-a spus: “L’Etat, c’est moi! Mai vorbim după 1 iulie 2010, când mă întorc din concediu, poate voi fi în toane mai bune!” Şi abia plecă bătrânul, ce mai freamăt, ce mai zbucium… (de!, vreme de iarnă, bătea Crivăţul… şi iar mi-am adus aminte de acele case unde oamenii nu-şi doreau colindători şi ţineau toată ziua poarta încuiată… şi aproape întotdeauna era vorba de cele mai arătoase curţi, cu cele mai mari şi mai îngrijite gospodării, care şi-ar fi permis o pagubă de câteva nuci şi mere… şi acum, după zeci de ani, mai ţin minte care erau astea, dar şi unde primeam râvnitele prune uscate…)

În fiecare an în care ninge mai serios locuinţa mea de vară de la ţară se mută pe o altă planetă, undeva într-un alt sistem solar, unde luminii celor de la Electrica îi trebuie săptămâni bune să ajungă. A merge acolo şi a mă bucura de binefacerile unei sobe cu lemne şi a unui şoric proaspăt cules de pe spatele vreunui râmător cumsecade, care şi-a aşteptat sfârşitul tot anul cu stoicism devine posibil doar, poate, cu concursul celor de la NASA, care mi-ar pune la dispoziţie ceva rachete interplanetare. Aşa că stau aici, în acest secol al vitezei şi progresului tehnologic, uitându-mă ca un Copernic prin lentilele de sticlă ale televizorului cum drumurile sunt înzăpezite, statul este absent, nesimţirea creşte ca fuiorul de omăt peste şoseaua naţională bătută de vântul neschimbării obiceiurilor la fel de naţionale şi îmi imaginez scene SF în care, urcat la bordul unui buldozer interplanetar, cu lanţuri de plasmă la roţi şi sabia Jedi în mână, mă lansez în călătoria către locuinţa mea de vară de la ţară.

Mama băiatului

Băiatul mamei

Duminică după-amiază, când tendinţa la votare era clară, indicându-l câştigător pe Băsescu, Antena 3 şi Realitatea TV au dat drumul la câte o emisiune în direct, cu invitaţi în studio, prin care, disperaţi, au încercat, evident ilegal, modificarea intenţiei de vot. La Realitatea, domnul Tatulici a avut-o invitată şi pe doamna avocat Ana Dinulescu – Şova, ale cărei intervenţii, făcute cu morga specifică doamnei, pentru cine o cunoaşte din perioada imediat post-revoluţionară, când era intens curtată de TVR, erau clar în favoarea candidatului M. Geoană. Ceea ce a uitat însă domnul Tatulici să precizeze a fost că distinsa doamnă Dinulescu – Şova este în acelaşi timp şi distinsa mamă a senatorului pesedist de Olt, colegiul nr. 3, Doru Dan Şova.

Despre invitaţii de pe celălalt post cu prostituate care, dacă stau cu laptop-ul în mână, se cred ziarişti, nu mai este cazul să comentăm. Vadim, Petre Roman şi Ciorbea, triada frustraţilor eterni, sub atenta şi otrăvitoarea îndrumare  a Gabrielei Vrânceanu – Firea, amendată deja de CNA pentru lipsa de imparţialitate din turul I, au denigrat făţiş candidatul PD-L.

De aceea, eu acuz fraudarea alegerilor de către candidatul PSD şi cer insistent să fie obligat să mai ţopăie o dată în faţa poporului, strigând “Băse preşedinte!” După care să plece, să ne lase în pace, să-şi vadă de sănătate şi familie.

Nu cu mult timp în urmă, atunci când pe cei de la Realitatea TV începuse să-i bântuie respectul faţă de cetăţeni ca Zburătorul visele fecioarelor, Vadim primise interzis pe platourile acestei televiziuni. Astăzi, la Răzvan Dumitrescu în emisiune, celebrul nebun îşi făcea numărul, tunând împotriva fraudării alegerilor prezidenţiale. Ce să înţelegem de aici, a renunţat postul tv la respect?  A dat Dragnea un telefon, activând măscăriciul pentru a susţine, inclusiv pe frontul cuiburilor de cuci, ideea fraudării? Vom scăpa vreodată de această bubă neagră în halat alb?

Marian Ghiveciu, deputat PSD circumscripţia Pogoanele, judeţul Buzău, a fost arestat astăzi şi i s-a întocmit dosar penal pentru ameninţare şi insultă la adresa unui alegător, o femeie din Pogoanele. Marian Ghiveciu este un afacerist dubios, cercetat de luni întregi de D.N.A. şi Parchet pentru săvîrşirea mai multor infracţiuni, între care însuşirea, prin acte false, a zeci de hectare de terenuri cu valoare mare de piaţă. Ghiveciu a fost  contracandidatul P.S.D. la ultimele alegeri parlamentare al ministrului  Justiţiei, Cătălin Predoiu, câştigând fotoliul de parlamentar prin pături date cadou ţăranilor care, probabil mai friguroşi din fire, au apreciat gestul şi l-au votat, deşi era cunoscut faptul că era cercetat de justiţie.

Citiţi şi un reportaj HotNews din 2008 despre campania electorală de la Pogoanele.

Marea confruntare televizată. Joi, ora 20,35

Băsescu: Domnule Geoană, ieri a fost arestat, la Jakarta, Nicolae Popa, colegul de la Gelsor şi FNI al domnului Vântu. Aţi fost noaptea trecută în vizită acasă la domnul Vântu?

Geoană: Da! (restul a fost o bâlbâială)

E clar, Băsescu va câştiga duminică încă 5 ani la Cotroceni.

“Stimata  Doamna, in 1 Decembrie, marti seara, am avut una dintre cele mai triste seri din ultimii ani. V-am auzit la ”Realitatea TV” comparand manifestatia din Piata Operei din Timisoara cu o mineriada: adica timisorenii ar fi minerii, dornici sa restabileasca ordinea cu batele, manipulati cu iscusinta de agenti infiltrati.

Am trecut cu un zambet peste nefericita analogie, dar ceea ce mi-a fost dat sa aud mai departe m-a umplut de uimire si amaraciune: ati calificat lumea adunata in piata pentru a protesta impotriva unor gesturi politice provocatoare, ca fiind ”oameni de slaba calitate”. Cum ati ajuns la aceasta concluzie, urmarind doar cele cateva secvente pe care televiziunile de stiri le-au difuzat cu zgarcenie? Dupa … ”fizionomie, dupa cum aratau”, ati argumentat cu seninatate.

Stimata  doamna, am rezonat intotdeauna la mesajele publice pe care le-ati transmis, rare dealtfel, fiindca presa din Romania v-a neglijat pe nedrept opiniile. Va rog sa va amintiti cum ani de zile ati fost ridiculizata de o fituica toxica asa cum este ”Romania Mare”. Nu ideile v-au fost batjocorite acolo, nu curajul v-a fost luat la bani marunti, nu idealurile v-au fost contestate, fiindca decredibilizarea se face cu mijloace primitive si detestabile. V-au fost ridiculizate infatisarea, vocea, imbracamintea, varsta, statura. Ati fost ”executata” dupa … fizionomie.

M-a durut ca  ati aplicat aceeasi grila timisorenilor mei. Poate unii dintre noi nu avem mereu haine bune cand iesim sa strigam in Piata Operei ”Jos comunistii!”. Poate unii dintre noi am imbatranit si nu mai suntem frumosi. Poate am obosit in anii cand ceream nu doar libertate si democratie, ci aveam in plus exigente candide ca punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara.

Se vor fi vazand frunti brazdate, la douazeci de ani de la Revolutie, in orasul intrat in buzunarul unor mafii si fratii cu tentacule in politica, unde numai acel loc a mai ramas al nostru: Piata Operei. L-am aparat ani de zile fiindca a fost si a ramas pentru noi spatiul privilegiat, kilometrul zero al sperantelor noastre. In decembrie 1989, cand am iesit cu zecile de mii, aratam prost. Eram hraniti prost, imbracati prost. Eram mai toti ”oameni de slaba calitate”. In decembrie 2009, printre ”oamenii de slaba calitate” se aflau prieteni de-ai mei, candva si prieteni ai dumneavoastra, erau vecinii mei, erau timisorenii.

Stiu ca pentru taberele si gastile politice dispuse oricand la un ”pupat Piata Independentei” timisorenii nu exista. Dar ma intreb cum de timisorenii nu mai exista pentru Dumneavoastra, cum ati ajuns sa contestati, cu argumente luate din cateva secvente fugare, fara informatii (fiindca televiziunile nu se mai simt de mult datoare sa ofere publicului informatii), posibilitatea ca niste oameni sa se indigneze, sa judece cu propriul cap, sa reactioneze liber de orice apartenenta de partid? Nu mai credeti in ”spiritul Timisoarei”, pe care l-ati glorificat candva? Va asigur ca el nu s-a stins.

O timisoreanca, pentru conformitate Brindusa Armanca“

De aici.